Istoric

      Colegiul Naţional „Gheorghe Roşca Codreanu” din Bârlad este un vechi lăcaş de cultură, fiind al doilea din Moldova şi al patrulea din cele două provincii din secolul al XIX-lea, după „Sfântul Sava” din Bucureşti, „Academia Mihăileană” din Iaşi şi „Carol I” din Craiova. A fost inaugurat din dorinţa comisului Gheorghe Roşca Codreanu, la 20 octombrie 1846.

      Epitropia învăţăturilor publice din Principatul Moldovei, cu adresa nr. 361 din 12 octombrie 1846, trimite Comitetului de inspecţie al şcolii publice din Bârlad următoarea adresă: Hotărându-se a înfiinţa la şcoala publică din Bârlad Clasul fundaţiei Codrianului, unde au a se învăţa obiectele după programa aice alcătuită, şi pe lângă dumnealui profesor Zăhărescu, mai primindu-se acum şi pe dumnealui I. Popescu, cinstitul Comitet este poftit cât mai în grabă a pune în lucrare începerea acelui clas, şi a raportului. Epitropia a se mine vadă a se face inscripţia „Clasul fundaţiei Codrianului”, ce se va pune asupra uşei clasului.

      Deschiderea cursurilor Şcolii publice din Bârlad, deci şi a „Clasului fundaţiei Codrianului” a avut loc la 20 octombrie 1846. Directorul şcolii şi primul director al „Clasului real al Codrianului” a fost Ioan Zăhărescu.  

      În anii de existenţă a acestui Clas (1846 – 1858), au funcţionat ca profesori: Ioan Zăhărescu, Iosif Popescu – Patriciu, Ioan Ionescu, Costachi Nanu, Ioan Popescu, I. Praja, G. Georgescu, Tertulian Tobias, I. Zmeu, Stavrat, I. Dumbravă, Ulis(e) Filaletis.

      La 13 septembrie 1858, „Clasul real Codreanu” şi-a încetat existenţa, deoarece el s-a transformat în Gimnaziul „Codreanu”. Încă din 1849, venind spre Iaşi de la Constantinopol, domnitorul Alexandru Grigore Ghica s-a oprit la Bârlad, unde a fost găzduit în casa vornicului Alecu Sturza. S-au ţinut cuvântări, una dintre ele fiind a profesorului „Clasului fundaţiei Codrianului”, Iosif Patriciu Popescu. Acesta a înmânat domnitorului o petiţie făcută de el, cu asentimentul locuitorilor Bârladului, care au semnat-o, prin care se cerea înfiinţarea în Bârlad a unui gimnaziu, cu contribuţia statului şi a donaţiei lui Codreanu. Transformarea Clasului Codreanu în Gimnaziul Codreanu s-a oficializat prin adresa nr. 9530 din 13 septembrie 1858, făcută cunoscută de cneazul Dimitrie A. Cantacuzino, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

      Din lipsă de spaţiu, noul gimnaziu a funcţionat tot în clădirea Şcolii publice de băieţi nr. 1, în care funcţionase şi „Clasul fundaţiei Codrianului”. După aproape doi ani, Epitropia oraşului a oferit gimnaziului o altă clădire, în chiliile bisericii Vovidenia, în care a funcţionat până în 1861.

      În raportul din 20 august 1860, ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Mihail Kogălniceanu, cere domnitorului Alexandru Ioan Cuza ca gimnaziul din Bârlad să poarte numele fondatorului Codreanu, la care domnitorul a scris apostila: „se încuviinţează”. Firma cu inscripţia „Gimnaziul fraţilor Gheorghie şi Neculai Codrianu Roşca, fundat la anul de la Hristos 1858 Octombrie 1” a fost montată la 23 aprilie 1862, ocazie cu care s-a sărbătorit onomastica lui Gheorghe Roşca Codreanu, cu o slujbă religioasă. Între 1862 – 1870 s-au sărbătorit zilele ambilor fraţi Codreanu; (faptele lui Gheorghe au fost continuate şi de fratele său, Neculai, care în testamentul pe care şi l-a făcut la 30 ianuarie 1854, specifica la pct. 1 şi 2 că lasă şase mii galbeni din totala lui avere pentru înfiinţarea unei şcoli de fete la Bârlad şi, de asemenea, două mii de galbeni „din care să se ţie doi profesori cu două catedre, una de limba franceză şi una de limba italiană, adăugate către Clasul Codrianu, la şcoala publică din Bârlad, fondat de răposatul fratele meu Gheorghie Codrianu”). Din 1870 s-a sărbătorit numai ziua numelui lui Gheorghe Roşca Codreanu.

      Din chiliile bisericii Vovidenia, gimnaziul şi-a mutat locul în chiliile Bisericii Domneasca, din centrul oraşului.

      Prima promoţie de absolvenţi ai „Gimnaziului Codreanu” a fost în vara anului 1862, când au absolvit numai 4 tineri; în vara anului 1863 au absolvit 5, în 1864 au absolvit 2, în 1865, 7 tineri, iar în vara anului 1866, 5 tineri. Aceştia au urmat doar cursurile gimnaziale. În toamna anului 1862 gimnaziul era complet, având patru clase, iar ca urmare a legii instrucţiunii publice din 1864 privind învăţământul secundar, în anul şcolar 1864 – 1865 s-a înfiinţat şi la Gimnaziul Codreanu clasa a V-a, gimnaziul transformându-se, astfel, în liceu.

       În cei patru ani de existenţă a Gimnaziului Codreanu, au funcţionat 11 profesori: Giurgea Neculai (filosofia), Vârgolici Ioan (matematica), Filatelis Ulise (româna, etc.), Carp Ioan (religia), Chenciu Panaite (istorie), Atanasiade C. (elină), Pagano Frederic (franceza, italiana), Popescu Ioan (latina - româna), Brauner Carol (desen-caligrafie), Valner I. Maximilian (germana), Creţeanu G. Neculai (ştiinţele naturii).

      Printre multiplele reforme ale lui Cuza, privind modernizarea şi "europenizarea" Principatelor Unite Romane, se include şi reforma învăţământului. La propunerea secretarului de stat al Departamentului Justiţiei, Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Nicolae Creţulescu, prin raportul nr. 52014, s-a înaintat domnitorului AlexandruIoanCuza "Proiectul de lege asupra învăţământului public", spre aprobare (sancţionare), la 2/14 iulie 1864. Domnitorul a sancţionat-o şi a promulgat-o la 25 noiembrie 1864.

      La 1 septembrie 1864 s-au deschis cursurile „Liceului Codreanu”, în prezenţa oficialilor ministeriali, judeţeni şi locali, în acelaşi local în care funcţionase până atunci Gimnaziul „Codreanu”, fiind al patrulea liceu înfiinţat în cele două ţări româneşti, după cele din Bucureşti, Iaşi şi Craiova. În anul şcolar 1864 – 1865 s-a înfiinţat prima clasă de curs superior, a cincea, adăugându-se succesiv câte o clasă de fiecare an, astfel că în vara anului 1867 Liceul Codreanu a dat prima serie de absolvenţi cu liceul complet (şapte clase). Încercări de modificare a legii învăţământului din 1864 s-au făcut în 1876 şi în 1879, prin care diploma de licenţă sau doctorat devenea prima condiţie de admitere la concursul pentru ocuparea unei catedre. De asemenea, în 1882 se introduce noţiunea de bacalaureat în locul fostului „examen general”. Primul bacalaureat al Liceului Codreanu a avut loc în vara anului 1883, când au fost admişi şase candidaţi. Aceasta era cea de-a 17 – a serie de absolvenţi de curs superior de liceu şi cea de-a 25 – a serie de la înfiinţarea gimnaziului Codreanu. În 1884 statul întreţinea opt licee, printre care şi pe cel din Bârlad, elevii de aici învăţând din ce în ce mai bine, poate şi datorită faptului că acest liceu fusese absolvit de oameni care începuseră să se afirme vertiginos: Alexandru Philippide, Alexandru Vlahuţă, Nicolae Petraşcu, Rădulescu – Niger, etc.

      Abia în 1885 a început construcţia actualei clădiri a liceului, inaugurarea ei având loc la 27 aprilie 1886, în prezenţa ministrului Instrucţiunii Publice, Dimitrie A. Sturdza şi a secretarului general, Spiru Haret. Construcţia clădirii a costat 230 000 de lei. Liceul avea, iniţial, 13 săli mari, 6 încăperi mici, o cancelarie, un hol, două culoare, două scări pentru urcarea la etaj. La demisol erau câteva încăperi pentru depozitarea materialelor necesare şcolii. La inaugurare s-a alcătuit actul inaugural, pe pergament, scris în culori. 

       Primul an al sec. al XX-lea marchează ultima serie de absolvenţi cu 7 clase de liceu, urmând ca liceul să treacă la 8 clase, până în 1926, când se trece din nou la 7 clase, anul fiind împărţit pe trimestre. În anul şcolar 1935 – 1936 s-a revenit la liceul cu 8 clase, dar organizat în două cicluri de câte 4 ani fiecare. În 1940, la 94 de ani de la înfiinţare, are loc dezvelirea bustului lui Gheorghe Roşca Codreanu.

       În luna noiembrie 1946, liceul şi-a sărbătorit centenarul existenţei sale, ocazie cu care este ridicat la rangul de „ Colegiul Naţional Gheorghe Roşca Codreanu”. După reforma din 1948, instituţia cunoaşte mai multe denumiri:Şcoala medie de 10 ani, între 1953 – 1954, Şcoala medie de băieţi nr. 2, în perioada 1954 – 1956, Şcoala medie mixtă nr. 1, între 1956 – 1958, Şcoala generală de 7 ani nr. 1, în perioada 1958 – 1962, Şcoala medie nr. 2, între 1962 – 1965, Liceul nr. 2, între 1965 – 1971, Liceul de matematică – Fizică Gheorghe Roşca Codreanu, în perioada 1971 – 1990, Liceul teoretic Gheorghe Roşca Codreanu, între 1990 – 1996.

      De la data de 1 septembrie 1996, se revine la denumirea de Colegiul Naţional „Gheorghe Roşca Codreanu”. 

      De-a lungul timpului, Colegiul Naţional Gheorghe Roşca Codreanu a dat personalităţi excepţionale ale culturii româneşti. Amintim pe academician Alexandru Philippide (1877), scriitor, academician Alexandru Vlahuţă (1878), Teodor Emandi (1887), avocat, politician, ministru, Theodor Angheluţă (1902), prof. univ., dr. Matematică, Gheorghe Negrescu (1907), general aviator, Ştefan Procopiu (1908), acad., prof. univ., dr. Fizică, Virginia P. Vasilui (Sarcedoţeanu) (1918), conf. univ., dr. Istorie, Gheorghe G. Ursu (1929), conf. univ., dr. Filologie, poet, istoric literar, Ernest Vainer (1939), conf. univ., dr. Medicină, Constantin Parfene (1948), conf. univ., dr. Filologie, Valeriu I. Rugina (1956), cercetător Biologie, Constantin C. Teodorescu, dr. Medicină, Dorian Gr. Spulber (1959), prof. univ., dr. Matematică, Mihai Nicu (1959), prof. universitar, dr. chimie, Aurel M. Răşcanu (1969), conf. Univ., dr. matematică, Corina V. Dimitriu (1969), lector univ., dr. Filologie, Gabriel I. Iftime (1985), dr. Chimie.

       În prezent, la Colegiul Naţional „ Gheorghe Roşca Codreanu” funcţionează atât clase de gimnaziu  (4 clase), cât şi de liceu (28 clase), acestea numărând peste 900 de elevi. Specializările pentru clasele de liceu sunt matematică-informatică, ştiinţele naturii, filologie şi ştiinţe sociale.

Prof. Ramona Chiţiga