Page 7 - Monografie completa

Școala codrenistă-o istorie de 175 de ani

Prof. Ramona Elena Chițiga

Pentru umanitate, 175 de ani sunt o fărâmă de eternitate, însă, pentru
Colegiul Național „Gheorghe Roșca Codreanu”, această vârstă înseamnă o istorie

mare și frumoasă, profesori minunați și dedicați, elevi performanți, elite bârlădene,
naționale și internaționale.
Cu un sentiment de nostalgie pentru faima trecutului, dar și de bucurie pentru
puterea prezentului, suntem datori să cunoaștem evoluția școlii noastre.
Un moment important în reorganizarea Moldovei este acela al

Regulamentului Organic. De acum, şcoala devine o instituţie de stat, iar educaţia
nu mai este expresia iniţiativei şi a voinţei boiereşti sau domneşti, ci expresia
preocupării statului. Pe baza hotărârilor Regulamentului Organic din septembrie

1832, s-a dat un nou impuls învăţământului, Bârladul bucurându-se de prima şcoală
publică de băieţi sub direcţia lui Ioan Zăhărescu, deschisă la 1 decembrie 1832:
Şcoala Începătoare, denumită ulterior Şcoala Publică Nr.1, apoi Şcoala Primară
de Băieţi Nr. 1. Lipsa unei şcoli de grad secundar şi nevoia unei instrucţii
superioare au determinat înfiinţarea, în 1846, pe lângă Şcoala Publică Nr. 1 din

Bârlad, a unui „clas real în care să se înveţe şi limba latină”, după dorinţa comisului
Gheorghe Roşca Codreanu. La 1 septembrie 1858, Clasul Real al Codreanului se
transformă în gimnaziu, expresia dorinţei ca bârlădenii să aibă o şcoală mai înaltă,
1
urmând ca în toamna anului 1864, aceasta să se transforme în Liceul „Codreanu”.
În rândurile care urmează, dorim să ne oprim atenţia asupra personalităţii şi
faptelor celui care a fost Gheorghe Roşca Codreanu, de numele căruia se leagă
temelia învăţământului secundar bârlădean, dar și să menționăm câteva momente
de referință din evoluția școlii codreniste.

Neamul Roşca Codreanu a purtat la început numele Roşca, veche familie de
boieri cu moşii în Moldova de Mijloc, de ambele părţi ale Prutului. Începând de la
un Ioan Roşca, trăitor în miezul secolului al XVII-lea, neamului i s-a zis Codreanu
(Codrianu, Codranu, Codran), deoarece acesta era vel căpitan peste ţinutul

Codrului, numit şi Codrul Tigheciului, uriaşa punte de pădure ce trecea, cu

1 Monografia judeţului Tutova, Bârlad, 1943, p.174.

7